Inedit Travel – Crenguta Telegaru – Ecuador – Cotopaxi 5897 m

Ianuarie – februarie 2015

Ecuador – fara ghid

Vf. Pichincha 4698 m – pe cont propriu – fara ghid

Vf. Corazon 4780 m – pe cont propriu – fara ghid

Vf. Ilinitza Norte 5126 m – cu ghidul 1, era obligatoriu

Vf. Cotopaxi 5897 m  – cu ghidul 2, era obligatoriu

Vf. Chimborazo  6310 m – cu ghidul 3, era obligatoriu

 (Pe Chimborazo am ajuns doar pina pe la cca 5900m, am renuntat din cauza vintului foarte puternic)

In ianuarie – februarie 2015 am reusit inca 1 virf si am incercat dar am esuat din cauza vintului foarte puternic un alt virf din categoria munti inalti in America de Sud!

Final de ianuarie 2015. Plecam cu avionul catre Madrid. Am avut o noapte de cazare in Madrid, ne-am plimbat si ne-am facut cit de cit o idée despre oras. Ca de obicei, Marius cu harta si amindoi cu elanul de a parcurge cit mai mult din strazile, parcurile, cladirile Madridului. Terasele Madridului si bancile de prin parcuri ne-au ajutat si ele in parcurgerea traseului (Remus, unul dintre prietenii lui Marius, ne-a facut mai faina si mai facila scurta noastra vizita in Madrid). A 2-a zi ne-am reintors la aeroport in Madrid si ne-am imbarcat in avionul de Quito, Ecuador. Pe parcursul zborului a fost concurenta – cine vede mai multe filme, castigator a fost Marius.

America de Sud, am venit din nou!

Am sosit in Quito, oras situat la 2800 m altitudine. Am luat un autobuz local si apoi inca unul si am ajuns exact in apropiere de hotelul la care aveam rezervare, singura rezervare anticipata, prima noapte de cazare din vacanta noastra in Ecuador. Intimplarea a facut ca hotelul era suprarezervat si proprietarul hotelului a dat citeva telefoane si apoi ne-a condus la un hotel din apropiere. Ca de obicei, ne-am cazat si am iesit in oras desi era deja noapte. Plimbare, restaurant si apoi somn.

Ecuador, incredibil dar am sosit! Urmeaza noutate si necunoscut, munti si apoi program de voie!

Am sa incerc sa scriu pe scurt istoricul celor 2 ascensiuni, Vf. Cotopaxi 5897 m si Vf. Chimborazo 6310 m. Aclimatizarea am facut-o pe cont propriu. Primul Vf. in Ecuador l-am urcat neprogramati si neechipati, voi sa nu procedati ca noi, de aceea va propun programul de Ecuador organizat de Inedit Travel cu partenerul din Ecuador pe care l-am intilnit pe parcursul expeditiei mele in Ecuador, agentie de turism de incredere cu ghizi foarte buni si oameni deosebiti.

In dimineata primei zile in Quito, dupa micul dejun luat la hotel intr-un cadru intim, prea modest poate pentru unii, dar noi eram deja obisnuiti cu America de Sud din excursiile anterioare. Am luat de la receptie o hirtiuta care parea o harta a orasului si am iesit pe strazi in Quito. Era o zi de duminica daca imi amintesc bine, lumea circula cu bicicletele si multi dintre localnici alergau (iesea in evidenta faptul ca localnicii din Quito faceau miscare – asta am remarcat-o si acum 2 ani in Venezuela dar doar in capitala, in Caracas, dar asta e alta poveste). Am zis ca scurtez si povestesc doar celor efectiv interesati despre detalii.

Cutreierind pe strazi prin Quito am vazut in zare o telecabina si ce a urmat? Clar trebuia sa ajungem acolo, sus. Telecabina = altitudine mai mare poate chiar vreun virf (exagerez putin, stiam ca e posibil sa urcam pe un virf din apropiere de capitala dar de la hotel nu plecasem cu gindul si nici echipati pentru asta, ne gindeam ca vom merge pe virful acesta abia ziua ce va veni). Bun, am luat un autobuz, am ajuns la telecabina si am luat bilete. In telecabina ne-am urcat cu niste argentinieni carora probabil ca le-am fost simpatici, deduc asta deoarece din vorba in vorba (vorbe spaniole …) unul dintre ei ne-a cedat o harta a orasului Quito, le multumim si pe aceasta cale. Harta cu Quito este singura harta reala, cu adevarat harta, pe care am gasit-o in Ecuador. De mentionat ca nu veti gasi harti cu munti si nu am gasit nici o alta harta de orice fel desi am cautat prin citeva librarii. Am folosit doar hartile mici de prin ghidurile pe care le-am avut la noi pe parcursul traseului in Ecuador.

Din oras, din Quito 2800 m, am ajuns cu telecabina la altitudinea de 4100 m si dupa ce am facut citeva poze am pornit pe carare catre mai sus si am tinut-o tot asa pina am ajuns pe vf. Rucu Pichincha 4698 m. Dupa amiaza eram deja inapoi jos, in oras, cu mentiunea ca nu va sfatuim sa faceti ca si noi deoarece neechipati fiind ne-a luat un pic soarele, mai ales la retur cind ne-am oprit sa lenevim in iarba. Soarele in Quito este foarte puternic si cind mai si urci pina la peste 4500 m altitudine devine si mai puternic. A fost o zi faina, am inceput in forta expeditia in Ecuador fara sa facem mare efort.

Dupa inca o noapte petrecuta in Quito, luni dupa amiaza am plecat cu un autobuz local din Quito catre Machachi, localitatea de unde incep expeditiile catre Cotopaxi. Ne-am cazat 2 nopti in Machachi intr-o pensiune foarte ieftina (12 usd/ 1 camera dubla/1 noapte), conditii decente si ce era mai important aveau apa calda. Despre pensiunea aceasta am aflat la citeva zile dupa aceea ca era cam rau famata dar pentru noi a fost o varianta foarte buna, am fost multumiti. Machachi este situat la 3100 m altitudine, putem spune ca si sederea noastra aici facea parte din aclimatizare.  Am fost la biroul de turism de la primaria din Machachi si de aici cineva ne-a dat niste pliante si ne-a facut o recomandare pentru un ghid din El Chaupi. El Chaupi este localitatea de unde incepe ascensiunea Ilinitza Norte si Sur. Din Machachi se vedeau in jur munti, munti inalti, eram incintati. Am decis ca a2-a zi sa urcam pe vf. Corazon 4780 m. Pe Corazon se poate urca fara ghid si este un munte inalt a carui ascensiune contribuia la aclimatizarea de care aveam nevoie. Am aranjat pentru a2-a zi de dimineata cu o masina sa ne duca pina la baza muntelui. Am pornit in traseu catre Corazon. Nu sint marcaje cum de altfel nu sint marcaje pe munti aproape nicaieri in Ecuador. Noroc ca Marius are un simt al orientarii deosebit si la inceput de traseu am intilnit citiva localnici care ne-au indrumat cam care ar fi traseul pina pe virf.

Corazon, Corazon, Corazon, muntele care m-a facut sa ma intreb cu voce tare, chiar sa ma vaicaresc – “ce caut eu aici? de ce ma chinui prin vegetatia asta uda de roua si apoi prin ploaie la altitudine de peste 4000 m ?”

Apropos de vreme, am avut vreme faina in Ecuador, desi ne asteptam sa ne cam ploua continuu. Probabil ca stiti ca in Ecuador nu au anotimpuri, ei pot cultiva orice, oricind, fara sa tina cont ca este primavara, toamna, iarna, vara. De altfel in cursul unei zile au toate anotimpurile. Dimineata e cald, e vara, pe la ora 3 pm ploua citeva minute cu soare, iar seara te incalti cu bocanci si pui un polar pe tine.

Am pornit in traseu catre vf. Corazon, traseu de dus – intors intr-o zi din Machachi, traseu nemarcat, poteca nu era vizibila, vegetatia luxurianta si uda de la roua diminetii apoi si de la ploaie. A fost neplacut, musteam de roua, eram uzi, uzi, si urcam prin niste tufe de iarba mari, peste genunchi si ma gindeam, ce facem, ajungem asa uzi la 4780 m si o sa ne fie frig. Dar nu a fost asa! A fost faina tura pe Corazon. S-a dus dimineata, s-a uscat roua pe vegetatie, am ajuns intr-o poiana, am facut pauza de masa si s-au uscat toate hainele la soare in foarte scurt timp. Se vedea vf. Corazon, foarte frumos! Aveam deja o alta stare! Abia asteptam sa ajungem pe virf, si am ajuns, Vf. Corazon 4780 m. Am fost singurii turisti pe Corazon in ziua aceea. Nu am avut probleme cu altitudinea. Am stat putin pe virf, era senin, se vedea foarte fain in jur. Ne-am intors pe un alt traseu. Exact cind am iesit la locul unde ne lasase masina de dimineata a inceput ploaia, am avut noroc ca in scurta vreme ne-a luat un localnic cu camioneta si am ajuns cu bine inapoi in Machachi.

Dupa 3 zile de stat in Machachi ne-am indreptat cu un autobuz local spre El Chaupi cu gindul sa urcam vf. Ilinitza Norte 5126 m.

Ghidul pe care ni l-au recomandat cei de la biroul de turism din Machachi nu ne-a placut, in schimb am intilnit la centrul de informare din El Chaupi un tip, un tinar alpinist, cu care am petrecut 2 zile in tura de Ilinitza Norte. Tipul acesta, nu imi amintesc acum numele lui, desi nu mi-a placut in mod special a fost persoana care ne-a adus noroc. Prin el am ajuns sa intilnim dupa aceea, la intoarcerea in Machachi, reprezentantul agentiei de turism cu care Inedit Travel lucreaza acum excursiile de Ecuador, agentia de turism cu care am urcat Cotopaxi si am incercat sa urcam Chimborazo.

Am plecat din El Chaupi cu o camioneta cca 1 ora pina la intrarea in parcul Ilinitza, ne-am inregistrat la intrarea in parc si de aici cu rucsacii in spate am pornit catre refugiul situat intre cele 2 Ilinitze, Sur si Norte. In cca 2h45min am ajuns la refugiul Nuevos Horizontes 4750 m. Am dormit la refugiu o seara. Refugiul are citeva paturi prici, soba, apa, wc. Ilinitza Sur se spune ca este mai tehnic, mai dificil. Noi am urcat pe Norte, accesibil. Ghidul ne-a legat in coarda la un moment dat, cind am trecut prin Pasul Mortii, si ne-a pus sa umblam cu casca (asta cu casca nu imi place deloc). Am ajuns pe Ilinitza Norte 5126 m, vreme frumoasa, senin, am vazut in jur tot ce se putea vedea, parca pluteam pe cer printre munti. Ne-am intors cu usurinta la refugiu, am facut bagajul si am coborit in El Chaupi si apoi cu o camioneta antamata contra cost am ajuns inapoi in Machachi direct la agentia de turism despre care cu drag spun ca a devenit partenerul lui Inedit Travel din Ecuador. L-am intilnit pe cel care avea sa ne aranjeze ascensiunea pe Cotopaxi si pe Chimborazo, dar inainte de asta ne-a dus si ne-am cazat la Pensiunea lui Rocio, in localitatea Aloasi 2948 m. Un  loc deosebit cu o gazda deosebita, ne-am simtit foarte bine aici, am stat circa o saptamina la Rocio, inainte de Cotopaxi, la retur dupa Cotopaxi, la retur dupa Chimborazo si apoi inainte de plecarea din Ecuador am revenit pentru inca 1 noapte la Rocio, a fost cea mai faina cazare din Ecuador.

Sint multe de povestit, am umblat aproape 1 luna in Ecuador, in multe locuri, dar trebuie totusi sa scurtez povestirea.  Aveam deja 3 virfuri inalte pe care urcasem in Ecuador, ne simteam bine la altitudine si mai mult de atit cazarile pe care le-am avut in tot timpul de cind am sosit in Ecuador au fost toate in locatii situate la altitudini mari – Quito 2800m, Machachi 3100m, refugiul Nuevos Horizontez 4750m, Aloasi 2948m. Este foarte importanta aclimatizarea, cu totii stim asta cind e vorba de munti inalti. Am stabilit detaliile pentru ascensiunea virfului Cotopaxi si a venit momentul sa plecam impreuna cu ghidul catre parcul Cotopaxi. Am avut cazare la pensiunea Tambopaxi, o camera foarte frumoasa, conditii excelente in hosterie, vedere extraordinara chiar din camera, un geam imens cit peretele si in fata vf. Cotopaxi, am avut noroc si l-am vazut clar, era senin. Ciudat, am simtit ca aveam emotii. Urma ceva necunoscut, vf. Cotopaxi 5897m. Se doarme putin in noaptea de dinainte de virf, la miezul noptii am plecat din camera cu masina inca cca. 30 minute, am lasat masina in parcare si am pornit la drum. Au plecat multe grupuri in noaptea aceea. Pe Cotopaxi si Chimborazo este obligatoriu sa urci cu ghid, regula este urmatoarea, 1 ghid urca cu 1 sau maxim 2 turisti, noi eram 2 prin urmare noi am avut 1 ghid.

Am urcat, am reusit, Cotopaxi 5897 m. Am depasit toate grupurile pe traseu, ne-am oprit o singura data sa ne punem coltarii si ne-am mai oprit o data cind ghidul a avut nevoie de o pauza de “tufis”. Faptul ca nu ne-am oprit pe traseu ne-a facut foarte bine, am avut un mers constant fara graba, mod de urcare care ne-a ajutat in ascensiunea pe Cotopaxi.

Am reusit! Sintem pe virf, Cotopaxi 5897 m, 1 februarie 2015!

Crenguta si Marius

Am fost a2-a echipa care a ajuns pe virf. In ziua aceea am fost singura femeie pe virf!

Am urcat fara nicio problema pe Cotopaxi desi vremea nu a fost chiar prielnica, a chiciurit toata noaptea. Eram ca 2 oameni de tabla, geaca, pantalonii, parazapezii, cagulele erau ca de tabla, s-au dezghetat doar la citeva ore bune dupa ce am coborit de pe munte. Am ajuns prea devreme pe virf si nu am putut sa stam sa asteptam rasaritul, nu iti permiti la altitudine de 5897m sa stai sa astepti o ora rasaritul, ingheti. Asa ca am stat citeva minute pe virf si apoi am coborit. Unul dintre ghizii cu care ne-am intilnit pe parcursul expeditiei in Ecuador ne-a povestit ca el a vazut craterul de pe Cotopaxi doar la a5-a ascensiune pe virf. Poate vreodata ne-om intoarce sa mai urcam si avem noroc de cer senin si vedem si craterul. Am coborit foarte fain cu ghidul nostru, am taiat muntele lasindu-ne pe coltari, ne-am abatut un pic de la traseu, ne-a spus ca a simtit ca poate avea incredere in noi pe munte si ca de obicei cu alti turisti urmeaza doar poteca clasica. Daca la urcare  nu am vorbit nimic la coborire am terminat cu cintec, ghidul cinta in spaniola si Marius in romana.

Dupa amiaza, in jur de ora 3 pm, eram deja inapoi in Machachi, la pensiune la Rocio. Pe seara am decis sa incercam sa urcam si pe Chimborazo, asa ca am vorbit cu agentia care ne-a ajutat cu ascensiunea pe Cotopaxi si am stabilit ca ne refacem echipamentul, ne odihnim 2 nopti si 1 zi si apoi incercam Chimborazo. De data asta, pe Chimborazo, ghid ne-a fost tipul care ulterior a devenit partenerul din Ecuador al agentiei Inedit Travel.

A sosit ziua incercarii. Am plecat spre parcul Chimborazo. De data asta am dormit la cort, noi am avut cortul nostru, ca de altfel tot echipamentul era al nostru, mai putin coarda si casca. A fost singura data cind am folosit cortul in toata expeditia in Ecuador. Era vreme foarte frumoasa si de ceva timp era vreme buna in zona Chimborazo, ghizii ne-au spus ca datorita vremii bune se uza din nou un traseu de urcare pe Chimborazo pe care nu il mai folosisera de multa vreme. Ne-am culcat, am reusit si am si dormit desi eram la cort si aveam de dormit doar citeva ore. Inainte de miezul noptii ne-am trezit, aveam de parcurs un traseu mai lung decit cel de pe Cotopaxi. Ne-am echipat si am pornit in traseu. Vremea era inca buna si cer senin. Am urcat bine si destul de mult, peste 5000 m, dar a inceput sa bata vintul si batea din ce in ce mai tare. Desi aveam cagula, gluga si casca, imi era foarte frig la fata din cauza vintului. (pe Cotopaxi am avut noroc si am putut urca fara casca, pe Chimborazo de teama caderilor de pietre, nu ai voie sa urci fara casca). Am propus ca eu sa ma intorc si sa il las pe Marius sa urce doar el cu ghidul nostru. Eu m-as fi intors cu un alt ghid care urca cu un chinez. Chinezul urca foarte greu, mai mult in tira ghidul si am crezut ca o sa vrea sa se intoarca si m-as fi putut intoarce si eu cu ei. Dar nu a fost asa. Chinezul nu a vrut sa se intoarca. Asa ca am mers si eu inainte desi simteam ca imi ingheata nasul si deja aveam din ce in ce mai clar in cap ideea ca poate ajung pe virf dar la coborire imi taie nasul degerat. Eram al 2lea grup. In fata noastra mai urca un tip cu un ghid. Pe Chimborazo am urcat pina pe la 5900 m si acolo eu am fost cea care am renuntat din cauza vintului si baietii, Marius si ghidul, mi-au fost alaturi. A fost mai solicitanta coborirea de pe Chimborazo din cauza pietrisului dar am coborit foarte repede. In ziua aceea nu a ajuns niciun grup pe virful Chimborazo, toate au renuntat din cauza vintului. Am ajuns la cort si am dormit citeva ore bune. La locul unde se pun corturile inainte de inceperea ascensiunii pe Chimborazo este amenajat un minirefugiu, doar cu o sala de mese, unde poti sa maninci ceea ce ti-ai adus sau sa bei un ceai cald. Exista si wc-ul amenajat si foarte curat. Refugiile de la baza Cotopaxi si baza Chimborazo inca nu erau deschise publicului.

Deci, Chimborazo, poate vreodata ne reintilnim mai de aproape!

Cam asta este pe cit am putut de pe scurt, m-am limitat mult, povestea despre ascensiunea Cotopaxi si incercarea Chimborazo si aclimatizarea prealabila celor 2 virfuri. Nu am povestit nimic despre celelalte multe locuri pe unde am umblat in Ecuador.

Expeditia in Ecuador a durat mai mult, acum incepea practic vacanta, am terminat cu muntii seriosi. Am putut sa bem si noi un pahar de vin, am putut si noi sa ne relaxam. Am mai umblat si dupa aceea pe ceva trasee de munte dar fara obiective speciale. Am ajuns bineinteles si la ocean, mare parte din coasta Ecuadorului am vazut-o, pentru litoral hm … alegeti alte destinatii de pe planeta.  Am ajuns prin multe alte locuri in Ecuador. Poate vreodata vom reveni si ajungem si in Galapagos.

Concluzia este ca Ecuador a meritat ca de altfel orice vacanta, toate destinatiile sint frumoase, doar sa vrei sa te bucuri de orice.

Noi am ramas cu amintiri frumoase din nou si Inedit Travel a ramas cu un partener de incredere in Ecuador. L-am invitat si pe el la noi in Fagaras, poate o sa vina.

Am revenit din Ecuador in Romania, am sosit in Bucuresti intr-o zi de marti iar vineri noaptea eram deja cu rucsacul in spate in drum spre Cabana Pietrele, simbata, am urcat pe munte.

Trebuie sa inchei aici, am scris prea mult, dar imi e greu sa ma opresc cind e vorba de vacante.

PS. In Ecuador este obligatorie urcarea pe muntii inalti cu ghid local. Un ghid urca cu 1 sau maxim 2 turisti. In principiu se poate urca in Ecuador pe tot parcursul anului pe muntii inalti dar vremea este foarte schimbatoare pe parcursul unei zile. Tura de munte platita cu ghid local asigura doar o singura incercare de urcare pe virf si nimeni nu poate garanta reusita ascensiunii.

Crenguta Telegaru

Impresii de calatorie, Ecuador, Vf. Cotopaxi 5897 m si nu numai