Inedit Travel – Crenguta Telegaru – Italia, vara – Dolomiti – Vf. Marmolada 3342 m

9 – 19 Iulie 2015

Austria, Italia, Slovenia, episodul 2

13 – 17 iulie, Italia, Lajen (Laion)

17 – 18 iulie, Slovenia – Izola si Postojna

 Episodul 2, iulie 2015, vara in Italia in Dolomiti si 1 zi in Slovenia la mare

A fost foarte greu sa gasesc cazare in Italia care sa fie conform asteptarilor si anume ne doream 4 nopti cazare la pensiune, in localitate mai retrasa si situata la altitudine mai mare si in apropiere de vf. Marmolada. Doream apartament cu 2 camere separate si musai piscina exterioara de preferat si sauna, iar bugetul alocat era de maxim 300 euro fara masa, 2 adulti si 2 copii 12 si 14 ani, 4 nopti, nu vroiam sa fim legati de orele de masa pentru ca stiam ca o sa umblam creanga. Tariful si piscina exterioara ne-au incurcat in cautarile noastre, majoritatea pensiunilor pe care le-am gasit aveau piscina dar era piscina interioara. Am renuntat la a cauta uzind de sistemele de rezervari la care aveam acces ca agentie de turism si am inceput sa caut pe internet pensiuni si sa le trimit cererea pe email direct. Multe dintre pensiuni mi-au raspuns ca nu au camere disponibile, am crezut ca nu vor sa colaboreze dar cind am ajuns la destinatie m-am convins cit de multi turisti sint in Italia in Dolomiti. Bravo lor, Italiei si Austriei, la ce puzderie de turisti am vazut in Alpi si Dolomiti sigur, italienii si austriecii, stiu sa faca foarte multi bani din turism si sigur locatiile de cazare vara sint pline cu turisti.

A venit si ziua in care am gasit Pensiunea in Italia pe care ne-o doream:

Family Schrott, Garni Tschutscherhof***

Adresa: Mitterweg 2 Lajen (Laion)

www.garni-tschutscherhof.it

13 – 17.07, 4 nopti = 280 euro + taxe 1 x 3 persoane x 4 nopti = 292 euro

Apartament cu 2 camere separate, bucatarie si baie, piscina exterioara si sauna gratuit, in curte sezlonguri si masa de tenis gratuit. Am putut sa folosim piscina si pe timpul noptii, seara tirziu.

In dupa amiaza zilei de 13 iulie 2015 eram pe drumul dinspre Austria spre Italia, cum am trecut granita in Italia iarba devenea un pic mai ciufulita, mai neglijenta, mai uscata si mai putin verde, oameni normali italienii, mai relaxati, astfel se relaxa si iarba (vezi episodul 1, in Austria totul era impecabil). Ne-a placut Italia chiar si asa cu iarba mai ciufulita si mai putin verde. Si italienii au la geamuri multe flori viu colorate, au pina si pe strada, pe podurile mici din localitatile mici exista jardinière cu flori colorate de care se ingrijesc localnicii care stau mai aproape de pod, am vazut cum le udau cu stropitoarea.

Am ajuns seara pe la ora 9.00 la Pensiunea din Laion, sat mic situat la altitudine de cca 1200m. Foarte fain apartamentul, mai mare decit apartamentul meu de 2 camere din Bucuresti. Totul era super in regula si in apartamentul din Italia dar pentru ca veneam din Austria nu am putut sa nu sesizam ca pe la colturi mai era de sters un pic praful iar saltelele erau mai folosite dar inca bune. Gazda era un tinar care lucra la biroul de turism din localitate. Se putea servi la pensiune micul dejun contra unei taxe de 8 euro, noi am ales sa luam micul dejun in camera. Am gasit o bacanie cu cirnati traditionali, lapte de vacuta italiana si iaurt foarte bun, iar in fata casei in care locuiam era un magazin care avea piine de toate felurile, nu am apucat sa le incercam pe toate, trebuie sa ne intoarcem si inca ceva cirnati mai aveam de incercat iar la restaurantul din Laion mai avem cel putin un fel de mincare de mincat si niste paste.

Deci Pensiunea din Italia, Garni Tschutscherhof***, localitatea Laion in apropiere de Bressanone, a fost o alegere foarte buna.

Dupa ce am umblat citeva zile prin Italia am concluzionat si ca satul Laion era perfect pentru vacanta, foarte liniste, se auzea doar clopotul de la biserica dimineata, ne salutam cu localnicii pe strada. In sat erau 2 restaurante, 1 pizzerie si 1 cafenea. Trebuia sa ajungem la restaurant pina la ora 8.30 si bine am facut. Foarte buna mincarea, portiile ar putea sa fie mai mici, erau portii imense. Spaghetele si pastele bune, bune, bune si multe. Dar mai aveau si varianta 2 pentru felul principal mincaruri gatite asa ca la mama acasa, oau, e greu sa imi amintesc, e vorba de restaurantul Zur Krone din Laion, aici am mincat pe parcursul vacantei in Italia http://www.lajen.com/en/gourmet.html . Pentru o cina pentru 4 persoane cu suc si vin sau bere plateam circa 60 euro si ne luptam cu greu sa terminam portiile de mincare.

In drumurile noastre in Dolomiti, Italia, am trecut prin multe dintre statiunile foarte cunoscute Val Gardena, Santa Cristina, Paso Sela, Cortina d’ampezzo, frumoase, pline de turisti, pensiuni, hoteluri, restaurante dar seara cind ne retrageam la noi in sat, in Laion, era liniste si fara trafic de masini si doar citiva turisti care ca si noi au ales linistea satului Laion. Din Laion ca din toate localitatile din zona Dolimitilor porneau trasee de circa 2 – 4 ore sau mai lungi, trasee de trekking, plimbare in natura, pe munti, dealuri.

Pentru ca aveam ca scop sa urcam pe Marmolada am zis ca inainte de a urca pe Marmolada sa facem un traseu care sa includa si via ferrata ca sa ne antrenam si sa ne obisnuim sa folosim lonjele si carabinierele pe cablurile de via ferrata. Din Romania nu am avut timp sa ne documentam foarte bine, sint sute de variante de via ferrata dar norocul ne-a suris si ne-a fost de ajutor ca am avut laptop-ul la noi si accesul gratuit la internet. Internetul la Pensiunea din Italia functiona foarte bine desi se oprea seara la ora 11.00 cca. Deci cu ajutorul wifi gratuit si al laptopului, Marius a gasit cred ca cea mai buna varianta de via ferrata pe care am fi putut-o face cu copiii in singura zi pe care am avut-o la dispozitie pentru via ferrata – via ferrata Sas Rigais 3025 m altitudine.

14 iulie 2015, via ferrata vf. Sas Rigais 3025 m altitudine

Traseu de circa 6 ore dus – intors l-am facut in 8 ore pentru ca nu am vrut sa ne grabim, vremea era foarte buna si merita sa stam pe munte, de aia venisem.

La inceput am urcat cu telecabina din Santa Cristina (1428 m altitudine) pina la Col Raiser 2106 m altitudine, am scutit astfel un traseu de circa 2 – 3 ore.

De la Col Raiser (2106m) am coborit la refugiul Firenze (2037 m) iar de aici am urmat poteca si am ales sa urcam prin stinga si am coborit apoi prin dreapta, am avut via ferrata si la urcat si la coborire. Era pentru prima data cind urcam cu echipament de via ferrata si noi si copiii, am fost incintati de traseu si am ajuns cu bine cu totii pe virful Sas Rigais 3025 m altitudine

Via ferrata = traseu de munte amenajat cu cabluri sau scarite batute in stinca. Echipament necesar pentru via ferrata = ham, lonje si carabiniere. Se urca pe via ferrata ancorind carabinierele lonjelor pe cablu si mutindu-le una cite una astfel incit intotdeauna o carabiniera sa fie pe cablu, astfel esti asigurat.

Recunosc ca nu am procedat intotdeauna asa pentru ca nu prea era nevoie mereu sa te asiguri. Ca sa va faceti o idée via ferrata este ca si traseul din Piatra Craiului de la lanturi dar ceea ce am facut noi in Italia a fost mai facil prin faptul ca am folosit chitul de via ferrata, lonjele, carabinierele si hamul.

La coborire am venit pe un alt traseu, telecabina nu mai functiona si deci am coborit pe dragele noastre picioare pina la masina din parcarea de la telecabina din Santa Cristina. Am trecut pe linga case mici de lemn, de munte sau doar locuinte pentru lucrul pamintului, am vazut oameni care lucrau pamintul, a fost un traseu foarte frumos pe total.

15 iulie 2015, virful Marmolada 3342 m altitudine

Urma sa urcam pe vf. Marmolada 3342 m. Copiii au renuntat desi le placea cum suna “marmolada/ marmelada” au zis ca le ajunge 3025 m altitudine. Nu ne-am opus si au ramas la piscina in ziua in care noi am urcat pe Marmolada, de fapt ne era si noua un pic teama ca poate nu vor face fata inca unei zile de munte sa urce pe ghetar si apoi via ferrata. La final de traseu de Marmolada am realizat ca si copiii puteau urca pe Marmolada.

Am sosit la lacul Fedaia destul de tirziu, eram printre ultimii care urcau pe virf, de altfel am constatat asta si la final de traseu, dupa noi pe virf au mai fost doar 3 turisti, restul toti coborisera pentru ca au urcat de dimineata nu ca noi.

Am lasat masina in parcare la lacul Fedaia (cca 2000 m alt.) si am luat “o cutie de metal/ o cusca” in care incapeau 2 oameni in picioare unul in spatele celuilalt; cutia asta de metal ne-a costat 6 euro un bilet dus si ne-a urcat pina la Pian Dei Fiaconni (2625 m alt.). (plateau si ciinii bilet la acelasi tarif daca urcau cu stapinul cu cutia de metal pina la Pian dei Fiaconni). Aici era refugiu cu restaurant si terasa, urcau foarte multi sa se plimbe prin imprejurimi sau sa stea o zi inteaga pe sus sa admire Marmolada. Am remarcat asta in Dolomiti, familii intregi cu copii bebelusi, batrini, tineri, urca pe jos citeva ore sau urca cu telecabina pina pe la 2000 m sau 2500 m si apoi stau acolo toata ziua la iarba verde sau se bronzeaza sau citesc sau privesc muntii si atit si cind se face ora de inchidere program telecabina coboara in statiune. Cred ca e un mod de isi petrece timpul in natura pentru cei care nu pot din diverse motive sa faca trekking. Asta era o paranteza, o observatie.

De la Pian dei Fiacconi am mers citeva minute pina la baza ghetarului, ne-am echipat cu bocancii si coltarii, am luat apa dintr-un izvor si am pornit la drum. Nu mai urca nimeni, se vedeau siruri care erau deja la final de ghetar si ajunsesera la via ferrata deci au urcat cu 2 ore inaintea noastra. Dar nu-I problema, cum ni se arata ghetarul Marmolada parea accesibil (ghetarul Osorno in Chile pe care am urcat in 2012 a fost cu panta serioasa si ghetar pe bune, inghetat). Vremea a fost perfecta, am urcat in tricou cu mineca scurta si in pantaloni lungi. Am pus si parazapezile dar nu aveam nevoie de ele decit daca ne-am fi zgiriat cu coltarii sau am fi cazut pe zapada si ne-am fi zgiriat. Vedeam unde se termina prima portiune de ghetar si incepea via ferrata dar nu vedeam cum e muntele cu via ferrata, urma sa fie surpriza. Uitindu-ne la cei care urcau am remarcat ca siruri lungi de turisti urcau prin dreapta dar erau 4 turisti care urcau prin stinga. Am urcat  pina la punctul unde puteam alege stinga sau dreapta, Marius a zis, urcam prin stinga, pe acolo pe unde urcasera doar cei 4 pe care inca ii vedeam cam in acelasi punct de multa vreme. Cind am inceput noi sa urcam prin stinga a mai urcat cu noi un tip care venea de pe virf, ne-am gindit ca vrea sa ajunga pe virf a2a oara azi dar il abordeaza din partea stinga, nu am  vorbit cu el, era doar o presupunere de a noastra. Pe aici, pe stinga, pe unde urcam acum panta era foarte abrupta, eram ancorata in coarda cu Marius si calcam cu foarte mare atentie, la urcat am folosit foarte mult piciorul sting si mina stinga cu pioletul. Am ajuns la baza stincii acolo unde erau cei 4 turisti Cehi si ei ne-au spus de cum am ajuns ca ei au incercat sa urce pe acolo dar s-au intors pentru ca este traseu de via ferrata dezafectat si nu se poate urca pe stinca. Cei 4 pareau niste oameni care au umblat pe ceva munti si deci nu am stat la discutii. Era deja tirziu si vroiam sa ajungem pe Marmolada, am zis, bun, daca voi nu ati putut nici noi nu o sa putem, ne intoarcem si urcam prin dreapta pe unde urca toata lumea. Nu am stat acolo nici macar 5 minute, am coborit si am coborit impreuna cu tipul, cu cehul, care urcase cu noi si care era prieten de al lor si venise sa vada ce se intimpla cu ei, de ce stau de atita vreme acolo. Am avut noroc ca cehul a coborit in fata mea, el facea treptele in ghetar si eu veneam pe urmele lui. La coborire am folosit mult piciorul drept si mina dreapta. Cind eram aproape de baza pantei, adica aproape de locul in care noi trebuia sa mergem in dreapta am auzit cehii strigind intre ei, ne-am uitat in spate si unul dintre cei 4 a cazut pe ghetar, cred ca a cazut de la circa 3000 m altitudine si il vedeam cum se rostogoleste spre o crevasa care era in stinga noastra, fara sa vedem cit e de adinca crevasa. Mi s-a facut inima cit un purice. Marius m-a scos pe mine din coarda si a alergat spre crevasa, dupa Marius a plecat si cehul care era cu noi. Cel care alunecase era deja cazut in crevasa, nu il vedeam, nu il auzeam. Au ajuns la el imediat, ne-au linistit in primul rind spunindu-ne ca crevasa nu e adinca si ca el este la circa 2 m picat, infipt in zapada. Toata lumea pe munte a luat o pauza. Toti erau cu ochii pe crevasa. Cineva sus l-a iubit pe cehul asta, a avut mare noroc, dupa citeva minute Marius si cu celalalt ceh l-au scos de acolo si era intreg, nu avea nimic. Astfel am plecat sa ne continuam traseul catre virf. L-am vazut apoi pe ceh, a coborit pe picioarele lui, un tip puternic de vreo 60 ani. Si uite asa vin si zic, asigurarea medicala Premium acopera si interventia elicopterului pe munti pina in 6000 m altitudine ascensiune fara ghid, pentru munti de peste 6000 m acopera interventia elicopterului doar in ascensiunile cu ghid. Bine ca nu a fost nevoie.

Am reluat traseul prin dreapta, am ajuns la portiunea de cabluri, la via ferrata, am scos coltarii, am urcat, am avut noroc ca fiind deja tarziu nu mai erau turisti pe cabluri, ei erau deja pe ghetar, pe drumul de coborire, si deci nu a trebuit sa stam sa asteptam. Am mers pas intins, traseul nu era dificil. Am terminat via ferrata si am dat din nou intr-o portiune de ghetar topit, nu ne-am mai pus coltarii, nu era panta.

Am ajuns pe virful Marmolada 3342 m altitudine, ora 16.00, 15 iulie 2015.

Aveam la noi un rest de tuica traditionala, am carat-o cu gindul sa o lasam la refugiu unui tip Alex, un roman despre care citisem ca lucreaza la refugiul de pe Marmolada dar stirea era veche, ne-a zis cabanierul ca de citiva ani Alex nu mai lucra acolo. Tuica am facut-o cadou unor tineri tot cehi care au fost foarte incintati. Unul dintre ei a apreciat-o mult si am zis sa se bucure de tuica romaneasca dupa ce coboara dupa munte pentru ca la refugiu nu au putut decit sa puna pe virful buzelor. Am coborit cu bine de pe Marmolada, pe acelasi traseu pe care am si urcat, nu mai era vreme de experimentat altceva. De data asta am pus coltarii si nu i-am mai dat jos pina la final, la capat de ghetar. Am coborit usor cu coltarii pe via ferrata chiar cred ca a fost mai bine cu coltarii pe stinca.

Erau multe grupuri de turisti cu ghid local. Este nevoie de ghid pentru cei care nu au experienta muntelui si multi pareau cam asa, altfel pentru cei care umbla pe la noi prin munti iarna nu e nevoie de ghid pe Marmolada.

In urmatoarea zi in Italia, dupa Marmolada, am vrut sa mergem pe via ferata cu cel mai lung pod suspendat din Italia, Ponte Cristalinno 27 m lungimea podului. Planul nu ne-a iesit, am lenevit la micu ‘jun, am intirziat la piscina, s-a facut tirziu si deci nu mai aveam timp. Asa ca am avut program fara tinta, am urcat cu telecabina pe unul dintre munti, am pierdut vremea pe acolo, apoi am luat masina si ne-am dus la o plimbare in Bolzano.  Ne-a placut Salzburg in Austria dar acum cind am ajuns sa ne plimbam in Bolzano, Italia, am concluzionat ca e mai frumos Bolzano (… politistii in Bolzano sint “uriti”; am luat o amenda de 56 euro pentru ca am intrat in zona pietonala cu masina crezind ca ne indreptam spre parcarea cu plata, nu s-a stat la explicatii, plata amenzii pe loc, de altfel nu se putea purta o discutie, in Italia in Nord, in Dolomiti se vorbeste germana, noi nu stim germana).

Foarte buna inghetata in Bolzano si e mai ieftina decit in Bucuresti in centrul vechi (recomand pentru cei care nu ajung curind in Bolzano sa mearga ori de cite ori au timp sau le permite buzunarul in centrul vechi in Bucuresti, pe str. Franceza la Emilia inghetata e buna, buna, buna).

In ultima seara in Italia ne-am rasfatat culinar din nou la restaurantul Zur Krone din Laion.

Pe 17 iulie, am plecat din Laion, Italia, la 9.30 am spre Slovenia. Urma sa ne oprim in Izola, la mare, avind 2 scopuri: un pic de plaja si baie in mare dupa atitia munti si o masa la restaurantul la care am fost in urma cu 2 ani cind ne-am intors de pe Mont Blanc, sa ne bucuram de peste si fructe de mare pe saturate. Am atins cu succes ambele obiective plus o plimbare scurta pe stradutele pietruite din centrul vechi din Izola, Slovenia, si bonus o inghetata mare aproape la fel de buna ca cea din Bolzano. Sper ca imi amintesc bine numele restaurantului din Izola, Giardino Koral, il recomand si explic cum sa il gasiti – din centru, din port, cum stai cu spatele la mare, pe partea dreapta este o terasa in piata centrala cu plase pescaresti amenajata, prin stinga acestei plase, deci sa aveti plasa asta pe mina dreapta, se intra intr-o curte interioara si acolo e restaurantul retras de zgomotul pietei centrale, e a2-a oara cind mincam aici si sintem foarte multumiti de meniul cu peste si fructe de mare, ne vom opri de fiecare data cind vom trece prin apropiere de Izola. 4 persoane am platit 40 euro = fructe de mare portie pentru 2 persoane, 2 portii de peste, suc si vin. Seara am dormit la Andreea in Postojna, ii multumim si pe aceasta cale, ne-am simtit foarte bine la ei, ii includem ca punct de oprire la prieteni pe traseele noastre prin Europa.

Gata si episodul 2, vara 2015.

Dolomiti, multi munti inalti si frumosi la un loc. O sa revenim. Vom sta tot in Laion.

PS: oare imi place mie in Dolomiti sau mi-a placut Bolzano si Laion de linga Bressanone pentru ca am un pic de radacini pe arborele genealogic in Bolzano si Bressanone? Verii bunicei mele din partea mamei au locuit si au trait in Bressanone si Bolzano, bunica mea este jumate italianca si jumate unguroaica. Parte dintre rudele bunicei sint dintre italienii refugiati in al-2lea razboi mondial la noi in Fagaras.

Crenguta Telegaru

Impresii de calatorie,

Italia Dolomiti

Slovenia, Izola

Iulie 2015